2015, prima data la care se hotarase trecerea la Euro. Apoi, acest prag s-a mutat la 2019, pentru ca tara noastra nu e inca economic pregatita. Cu siguranta nu va fi usor si cu siguranta vom trece printr-un alt val de scumpiri dramatice si strangeri de curele resemnate. Economia locala de mult a luat-o inaintea clasei politice pentru ca peste 70% din imprumuturi sunt date in moneda europeana, foarte multe preturi sunt calculate in euro, pornind de la telefonia mobila, masini sau case, iar acceptarea monedei unice ca moneda de tranzactie este mai usoara spre deosebire de Polonia, unde zlotul face legea. Dar oare va fi CHIAR atat de greu sa platim totul in euro?
Daca ramane 2019 ca data, patru ani totusi trec foarte repede. Dar decalajele care ne despart de tarile din zona euro inca sunt destul de mari, asa ca drumul spre euro va fi cu siguranta o cursa cu obstacole. Avem in fata un drum „lung si dificil, pana la adoptarea euro, spunea recent chiar guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Trecerea la euro a fost pana acum o tinta miscatoare. Initial, obiectivul a fost 2014. Ulterior, s-a profilat momentul ianuarie 2015 pentru trecerea efectiva la moneda unica europeana. Apoi, a urmat o perioada „fara tinta”. Iar acum obiectivul anuntat de guvern este 1 ianuarie 2019. Moment la care vor fi trecut deja doua decenii de cand euro a fost cotat pentru prima oara la Bucuresti, in 1999, la un curs de 13.000 de lei vechi (echivalentul a 1,3 lei in prezent).
Adoptarea euro este si marea ambitie a guvernatorului Mugur Isarescu, aflat in fruntea BNR de aproape un sfert de secol. Trecerea la moneda unica europeana ar reprezenta al doilea obiectiv important atins de guvernatorul Isarescu, dupa ce denominarea si trecerea la regimul de tintire a inflatiei in 2005 au marcat stabilizarea leului dupa 15 ani de tranzitie dura, timp in care inflatia a fost galopanta, iar cursul valutar la avut mai multe episoade de depreciere abrupta. In anul 2000 Isarescu a sustinut, din pozitia de premier, strategia de la Snagov – un plan pe sapte ani, a carui tinta finala era integrarea in Uniunea Europeana. Si integrarea s-a produs in 2007. Trecerea la euro in acest an ar fi incheiat un alt ciclu de sapte ani si ar fi marcat integrarea completa in structura Uniunii Europene. Dar n-a fost sa fie asa…
Criza financiara si economica internationala a schimbat multe din paradigmele adoptarii monedei unice. Turbulentele care au zguduit economiile emergente in anii de criza au lasat loc pentru dezbateri aprinse privind oportunitatea adoptarii mai rapide a euro de catre membrii Uniunii care nu au facut deocamdata acest pas. Cei mai mari membri estici ai Uniunii Europene, Polonia, Cehia si Ungaria, si-au incetinit pregatirile pentru trecerea la euro. Totodata, apetitul de a accepta alte economii mai slabe in Club este destul de redus.
Extinderea crize datoriilor din Grecia in Irlanda, Portugalia sau Spania, tari mai putin competitive, a subliniat dezavantajele apartenentei la euro pentru tarile care nu sunt pregatite si necesitatea unor reforme profunde. Zona euro poate sa fie o „cutie neagra„ daca intram nepregatiti. Iar a considera zona euro ca un fel de panaceu este periculos, spunea in plina criza economica, in urma cu patru ani, guvernatorul BNR.
Recent, Isarescu a marturisit in fata parlamentarilor (cand a fost avizat pentru al cincilea mandat de guvernator al bancii centrale) ca este nevoit sa opteze pentru aderarea la zona euro in urmatorii ani, intrucat nu il ajuta varsta sa mai creada in decenii. El a sugerat astfel, implicit, ca doreste adoptarea euro sub mandatul sau. „Sunt fortat sa fiu optimist si sa fiu angajat in acest obiectiv, care este extrem de ambitios, dar care se poate inca atinge. In opinia BNR obiectivul este ambitios, dar inca fezabil. Este un drum lung si anevoios. Cu alte cuvinte, aceasta tinta ar trebui sa fie acoperita cu un parcurs cu obiective intermediare, cu lucruri mult mai concrete, si BNR lucreaza la aceste chestiuni”, a aratat Isarescu. Ultimele state care au aderat la euro sunt Slovenia (2007), Cipru (2008), Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011) si Letonia (2014). Toate cele 12 tari care au aderat la UE din 2004 sunt obligate prin tratat sa adopte euro, dar trebuie mai intai sa indeplineasca mai multe criterii, astfel incat termenul este flexibil. Adoptarea euro ramane singurul calendar cu repere clare pentru realizarea reformelor necesare pentru modernizarea economiei Romaniei, dupa punctarea altor doua borne importante: aderarea la NATO in 2004 si integrarea in UE in 2007.
„Tinta ambitioasa” – asa caracterizeaza majoritatea analistilor obiectivul anuntat de guvern. De altfel, cei mai multi analisti au spus in ultimul an ca vad probabil anul 2021 pentru adoptarea euro, avand in vedere stadiul reformelor structurale si fundamentele economice care nu permit recuperarea decalajelor intr-un orizont de timp mai scurt. Dar stabilirea unei tinte de aderare la zona euro poate avea efecte benefice daca va deveni o ancora pentru implementarea reformelor structurale, care au fost tergiversate pana acum, daca va actiona ca un catalizator pentru politici coerente si consistente, au spus analistii.
Este adevarat ca la criteriile nominale de la Maastricht – care vizeaza indicatori precum inflatia, dobanzile, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar si datoria publica – stam destul de bine. Inainte de a intra in zona euro, o tara trebuie sa aiba un deficit bugetar sub 3% din PIB, datoria publica trebuie limitata sub 60% din PIB, iar inflatia sa nu depaseasca cu 1,5% media celor mai performante tari din zona euro. Tarile candidate trebuie sa treaca printr-o perioada intermediara de cel putin doi ani, denumita mecanismul de schimb valutar (ERM II), interval in care va fi testata stabilitatea monedei nationale. Astfel, cursul trebuie sa ramana intr-un interval de variatie de plus/minus 15% fata de un nivel central agreat. Romania ar fi pregatita, teoretic, chiar din vara acestui an sa intre in anticamera zonei euro (ERM II). Dar indeplinirea acestor criterii nominale a devenit o conditie necesara, insa nu si suficienta pentru trecerea la euro. Aceasta cutuma nu mai sta in picioare cu toate problemele din zona euro. A gandi numai in termeni de inflatie, deficit bugetar, datorie publica, diferential de dobanzi sau volatilitatea cursului pare superficial, insuficient. Atentia s-a concentrat in ultimii ani mai mult pe convergenta reala.
Iar Romania are mult de recuperat la „categoria grea” – convergenta reala. Adica trebuie sa reducem decalajele legate de nivelul de trai. Una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul redus pe cap de locuitor, aflat la jumatate din media UE. Si fara o crestere economica de 4-5%, tinta 2019 nu se poate materializa. Pentru ca nivelul PIB/locuitor sa ajunga la circa 60% din media UE ar fi necesari 10 ani cu un diferential de crestere economica de 2 puncte procentuale pe an in favoarea Romaniei, sapte ani cu un diferential de 3 puncte procentuale pe an sau cinci ani cu un diferential de 4 puncte procentuale pe an fata de media UE, dupa cum a estimat guvernatorul BNR.
Anul trecut economia a crescut cu 3,5%, depasind cele mai optimiste estimari. A fost cea mai buna evolutie a economiei din ultimii cinci ani, iar la nivelul blocului comunitar Romania a fost pe locul doi. Pe ansamblul anului 2013, economia zonei euro s-a contractat cu 0,4%, in timp ce PIB-ul UE a urcat cu 0,1%. Pentru 2014 analistii vad posibila o repetare a performantei economice de anul trecut.
Si mai e ceva: intrarea intr-un bloc monetar inseamna nu doar un alt nivel de dezvoltare, ci si un nivel de omogenitate a economiei si a societatii care se atinge mai greu intr-o economie mai mare. Adica
Bucurestiul si zona Ilfov ar putea intra imediat in zona euro din punctul de vedere al dezvoltarii, dar trebuie sa intre toata Romania, dupa cum spune Isarescu.
Cu mai bine de o treime din depozitele populatiei si ale companiilor constituite in euro, cu 60% din imprumuturi date in moneda unica europeana si multe preturi – de la servicii de telefonie pana la autoturisme sau imobile – calculate si exprimate tot in euro, economia romaneasca a inceput deja sa faca pasi de trecere la moneda unica. In aceste conditii, acceptarea monedei unice ca moneda de tranzactie nu ar trebui sa ridice mari probleme.
Surse: .zf.ro, incont.ro
